CUBA. Dincolo de Havana si mai ales de Varadero

Din Canada - unde locuiesc - toata lumea se duce la plaja in Cuba, mai ales la Varadero, dar si la Holguin/Cayo Coco sau Santa Clara/Cayo Santa Maria. E cea mai ieftina destinatie caraibiana, mai accesibila si decat Mexicul. Pentru nord-americani, Cuba e un soi de Bulgarie ca alternativa la Grecia si Turcia.

Fotograful Cosmin Bumbut a fost chiar de doua ori pe-aici si s-a intors cu o expozitie pe tema Cuba. Cum nici el n-a stat pe loc, am gasit de cuviinta sa nu stau nici eu. Cel mai comod mijloc de transport este masina inchiriata de la Carrentalcuba.com. Daca nu va convin conditiile destul de aberante si garantia scumpa, aveti ca alternativa autocarele Via Azul.  E bine sa va rezervati biletele de autocar cu 2-3 zile înainte si sa va prezentati in statie cu ceva timp inainte de plecare.  Daca nu vreti sa dormiti la casa particular, gasiti hoteluri care nu sunt de retea, cu preturi ceva mai mici, pe site-ul www.hotelescubanacan.com

Spre Est (Oriente)

Provinciile din Oriente sunt cunoscute ca fiind ceva mai calde decât vestul. Noi am fost chiar in sud-est, in capitala provinciei Cienfuegos si la Trinidad, in provincia Sancti Spiritus.

Trinidad (Villa de la Santísima Trinidad)

Orasul Preasfintei Treimi, 50 CUC dus-întors de la Havana cu Via Azul, 6.5 ore, e considerat un oras muzeu, eu l-am botezat Sighisoara Cubei, dupa cum si romul e tuica de trestie (pai nu?!). Are cam 70.000 de locuitori si a fost fondat in 1514. Împreuna cu Valle de los Ingenios  (Valea Industriei sau Valea Morilor de Zahar, unde se conserva relicvele industriei de zahar din trestie) este considerat patrimoniu UNESCO. Strazile pietruite, ingemanarea de stiluri neo-clasic si baroc, casutele colorate, ferestrele decorate cu grilaje de fier forjat ii confera o dragalasenie aparte. O vizita in Trinidad pare o calatorie in timp. Cutezati si urcati in turla bisericii pentru a putea aprecia panorama. Oraselul e cuibarit intre litoralul caraibian si muntii din lantul Escambray. Tentatiile din jur sunt variate:

- calarie pentru 20 – 25 CUC; eu am fost la o cascada, salto, pret de peste 3 ore, cam 20 de minute pe jos pe un drum de munte in ultima parte, dar exista mai multe trasee. Am traversat toata valea care separa Trinidad de muntii din zare, printre câmpuri, tot felul de animale domestice si adevarati cow-boys pentru care calul e principalul mijloc de transport;
- turul vaii morilor de zahar cu un tren cu aburi pentru 10 CUC; se poate urca si in turnul Iznaga, de 45 de metri, de unde erau supravegheati sclavii care munceau la trestie. Se poate ajunge acolo si pe cal.
- plaja: cea mai populara, dar si cea mai comerciala este Playa Ancon, unde s-au construit si hoteluri standard. Un batran Chevrolet m-a dus pana in satul La Boca, am vazut si acolo odai de inchiriat pentru 25 de CUC, un bar pe plaja, m-am scaldat in voie holbându-ma  la pestii colorati care dadeau tarcoale stancilor. La Boca îsi trage numele de la raul care se varsa acolo in mare, rau plin de barci pitoresti de pescari.
- eco-turism la Topes de Collantes (20 de km de Trinidad), o zona muntoasa cu flora bogata: orhidee, ferigi arborescente, begonii, tot felul de specii de ghimbir cu flori ornamentale si numerosi arbusti de cafea pe sub pini, mahoni si eucalipti. Daca nu stiati, cea mai buna cafea creste la umbra marilor copaci si este comercializata acum sub numele de shade coffee. Daca aveti noroc zariti si un tocororo, pasarea nationala a Cubei, colorata in rosu, alb si albastru.
- Muzeul Romantic, Palacio Cantero si Muzeul de Arhitectura Coloniala se afla chiar in oras si sunt micute, dar redau bine atmosfera perioadei infloritoare din sec. XVIII.

Recomand pensiunea lui Nancy Ortega López, pe Manuel Solano #17 intre Francisco J. Zerquera si  Patricio Lumumba; Tel: ++53 (41) 99 37 34. 25 CUC/noapte, mic dejun 3 CUC, cina 8 – 10 CUC. Nancy poate face rost de taxi, cai, cursuri de spaniola sau salsa. Ireprosabil, dar veniti cu prosoapele voastre. Alte cazari particulare puteti gasi pe site-ul http://cubaparticular.com. Daca nu apucati sa faceti rezervare din timp, nu va faceti griji. La coborârea din autobuz e ca la Constanta si Busteni in gara pe vremuri: gazdele te asalteaza cu oferte.

Unde mananci

In jurul scuarului Parque Céspedes gasiti, pe langa biroul ETECSA cu Internet si lantul national de fast-food El Rapido, pentru o pizza cubaneza sau un hot-dog. Las Begonias ofera si el sandvisuri si alte chestii simple si ieftine (emparedado e un sandvis la grill). Casa de la Musica e o optiune excelenta pentru a fi aproape de muzica live, mai ales daca prindeti masa pe terasa. Paladar Estela si Sol y Son sunt restaurante familiale, cu optiuni variate si interesante (ca porcul scaldat in rom).
La ceas de seara : Pentru un aperitiv barul La Canchanchara, care poarta numele unei bauturi tipice din rom, miere si lamaie. Incercati sa-i pronuntati numele dupa ce vi se dezleaga limba. Daca puteti, atunci mai comandati un rand. Casa de la Musica, Casa de la Trova sau Ruinas del Teatro Brunet asigura muzica live cu ritmuri latine si afro-cubaneze la discretie. Discoteca Ayala (La Cueva) se afla intr-o pestera – o experienta unica asadar.

Cienfuegos sau Perla Sudului

Dinspre Trinidad înspre Havana am preferat sa platesc 1 CUC in plus si sa iau bilet separat, cu oprire in Cienfuegos de la 9:30am la 4:30 pm (6 CUC de la Trinidad, inca 20 pana la Havana, ambele cumparate in Trinidad, 4 ore pana la destinatia finala). Cinenfuegos e un oras mai mare, cu o populatie de peste 150.000, arhitectura neo-clasica de influenta franceza (a fost fondat de emigranti din Bordeaux si Louisiana in 1819) si faleza/malecón marginita de palmieri pe malul golfului omonim. Aceeasi poveste la autogara cu oferta de gazde. Pizza care in interior era 1.50 CUC (36 CUP) imediat cum ieseai din cladire la dreapta era pe colt era numai 5CUP, adusa de la acelasi cuptor. La pas am ajuns in centru, trecand pe langa telegutele cu un cal care servesc si drept taxi. Parcul José Marti si Plaza Mayor sunt superbe, toate cladirile au fost renovate, inclusiv catedrala cu vitralii din sec. XIX,  cafeneaua istorica Paladio si teatrul Tomas Terry. Tot acolo am dat peste Galeria Municipal, o cladire splendida, cu gradina interioara si o ampla oferta de obiecte artizanale, expuse printre mobile absolut fabuloase, din secolul XIX si inceputul secolului XX.  Artera pietonala Cienfuegos Boulevard (sau Calle 54) m-a purtat pana la Prado unde, ca si in Havana, poti merge in zona amenajata pe mijloc, cu banci si copaci. Tot mergand pe mijloc, la un moment dat Prado s-a transformat in malecón si cand pe dreapta nu s-a mai vazut marea am luat o teleguta pentru scurta vreme pana la Punta Gorda, promontoriul unde se afla splendidul Palacio del Valle, o combinatie de stiluri venetian, bizantin, neo-gotic si maur.

Amatorii pot vizita si fortul Castillo de Jagua, luand feribotul de la intersectia Avenida 46 cu Calle 25 (1CUC)

Daca vreti sa stati ca boierii, nu la casa particular, Palacio Azul e 65 de CUC pe noapte, pe faleza (Calle 37).

Unde mananci

Vizavi de sediul municipal al PCR-ului cubanez (PCC) am dat peste o cafenea moderna – Café Telegrafo, cu preturi bune (35 de centi un espresso!), o varietate ametitoare de cafele si sandvisuri bunicele. Pe strada pietonala care porneste din Plaza Mayor sunt cateva optiuni decente, inclusiv El Rapido. Pe Prado aveti El Mandarin, si la Punta Gorda mai exista un fast food si un restaurant. Dar daca vreti ceva stilat, atunci Palacio del Valle si Café Cienfuegos de la complexul omonim va vor coplesi, nu neaparat cu meniul, desi e mai variat decat in alte locuri, cat cu eleganta ambiantei si apropierea de mare. 

La ceas de seara – discoteca Benny Moré, care poarta numele unui cunoscut muzician nascut in Cienfuegos.

Spre Vest – Viñales, provincia Piñar del Rio

Viñales (24 CUC dus-intors, 3 ore si jumatate) e o vale splendida situata intr-o zona muntoasa, presarata cu movile carstice, numite mogotes sau clai de fan, care-i dau un aspect straniu si fermecator in acelasi timp, de taram al basmelor. Mogotes fac parte din lantul Sierra de los Organos si pot ascunde in maruntaiele lor pesteri, si rauri subterane. Viñales e doar un satuc, dar se bucura de numerosi vizitatori, pe care ii tenteaza cu urmatoarele:

- autobuzul turistic de 5 CUC care trece la fiecare ora si poate fi folosit intreaga zi, facand turul principalelor puncte de interes. M-am urcat in el si am vizitat Cueva del Indio (Pestera Indianului – 5CUC, traversata de raul San Vicente care-si continua apoi netulburat parcursul pe campii). Apoi Cueva José Miguel – 1CUC, in care se afla un restaurant, unde inclusiv toaleta e sapata in stanca. Din restaurant poti traversa muntele printr-o pestera ingusta ajungand la Palenque de los Cimarrones, loc de refugiu al sclavilor fugari. De acolo am mers la Hotel Los Jazmines, unde panorama asupra vaii iti taie rasuflarea, si poti savura o piña colada la Motul calului. La Mural de la Prehistoria, un perete de stanca pictat cu scene de animale si oameni preistorici, nici n-am mai coborat, intrucat se vedea perfect din autobuz.
- calarie (5 CUC pe ora) sau bicicleta (cam acelasi pret) cu ghid in jurul vaii. Partile mele sensibile inca se resimteau dupa calaria precedenta, asadar m-am ales numai cu informatia.
- la vreo 15 km se afla Cuevas de Santo Tomas, o pestera mult mai intinsa decat Cueva del Indio, practic o retea  subterana de 45 de kilometri, din care se poate vedea un kilometru, cu casti, lanterne si tot dichisul de data asta. Pana la intrarea in pestera se poate ajunge la mica intelegere cu un taxi, sau platind 23 CUC pe o zi de scuter daca va surade ideea.
- in nord, la Atlantic, exista cateva cayoss (insulite) mai putin explorate, mici paradisuri: Cayo Jutia si Cayo Levisa.
- Gradina Botanica, situata chiar in Viñales, e o gradina luxurianta, incarcata de plante decorative sau medicinale si pomi fructiferi. Intrarea este libera, dar donatiile sunt binevenite. Acolo am reusit sa vad de aproape un mic vultur local Aura tiñosa, cu capul rosu, si colibrí, sau zumzum.,

Unde stai

Desi erau case mai rasarite in zona, mie mi-a placut la Don Eloy Hernández Rodríguez si sotia lui Olga, Calle Salvador Cisneros #198 (strada principala, spre capul satului) Tel. ++53 (48) 69 52 09. Nu numai pentru casuta privata inchiriata de ei cu 20 de CUC, care se afla in spatele casei lor, deci ideala pentru cupluri. Ci si pentru ca erau pensionari, afabili, prajeau ei insisi cafeaua venita direct de pe plantatie (cea mai buna pe care am baut-o in viata mea, nici la Napoli n-au asa ceva!), faceau suc proaspat de ananas la micul dejun si aranjau frumos platourile. Daca stiti spaniola, Don Eloy povesteste cate in luna si-n stele, dar mai ales in Cuba.

Unde mananci

La Casa Don Tomas atmosfera era ok, dar mancarea mediocra, si am dat si peste o musca in farfurie. Deci nu. Asadar am mancat la acasa, renuntand la aventuri, mancarea criolla pregatita de Chef Eloy, care stia si ce-i aia fricassé de pui, pe lânga care a mai pus o salata mare de varza si rosii, cartofi, chipsuri de platano (banane verzi) si orez congri. Optiunea chic este Las Terrazas de la hotelul El Ermita, cu vedere la faimoasa vale.

La ceas de seara – Puteti nimeri concerte in piata mare, langa biserica, la Casa de Cultura si Patio de Polo Montañez. Patio del Decimista e o alta terasa pe ulita mare. 

Nu uitati: in afara de Mojito si Daiquiri, incercati berea locala Bucanero, tare si delicioasa la orice masa (si inainte si dupa).

Mai multe imagini povesti cubaneze puteti vedea pe blogul Antoanetei Roman.