Full Moon Party vs. Loy Krathong. Demoni şi Îngeri.

Dacă vii in Koh Pha Ngan şi nu te duci la Full Moon Party e ca şi cum ai merge în Ibiza ca sa dai la peşte.

Prima oara cand am vizitat insula, in 2004, am evitat voit infamul eveniment. Dar pe vremea aceea nu aveam AmazingRace si ma duceam doar unde voiam eu, fara sa ma gandesc la altii. In noiembrie mi-am invins prejudecatile si am tocmit un taximetrist sa ma duca din Chaloklum tocmai in celalalt capat al insulei unde se intampla luna de luna dementza. 300 de Bahti.

Full Moon Party e listata permanent printre cele mai tari petreceri ale Planetei. In lunile slabe, aduna 8000 de oameni. In lunile de varf, nu mai putin de 30.000 de personaje isi impart scena de nisip de la Haad Rin. Nu danseaza toti la aceeasi masa, ca sa zic asa. Sunt 8 petreceri simultane, fiecare cu muzica sa, cu DJ-ul sau, cu scena si cu efectele sale de lumina. De jur imprejur, tonete cu bautura.

Speaking of which, iata si prima observatie: daca la noi, la Mamaia, la Vama sau la Costinesti, stai la coada minute in sir ca sa-ti iei o bere, la Full Moon Party berile stau la coada dupa tine. O secunda sa ridici privirea insetata si sute de maini se intind spre tine oferindu-ti sucuri, beri, cocktailuri sau "buckets of joy". Vanzatorii sunt tineri, simpatici si ar putea face o cariera frumoasa in publicitate. Fiecare toneta are un mesaj propriu, incisiv si adeseori usor vulgar, perfect adaptat starii euforice a potentialilor clienti. Nu dau exemple aici, le vedeti in poze.

Un "bucket of joy" e bautura consacrata in Koh Pha Ngan, care a migrat intre timp pe toate insulele unde vin turisti tineri. Metoda de preparare: se ia o galetusha de plastic, se umple cu gheatza, se toarna o sticlutza de whisky local, se completeaza cu cola sau Sprite si se garniseste cu 8-10 paie, ca sa se bea la gramada. E un social lubricant, cum ar zice oamenii din marketing. Că altfel stai de vorba cu o fata dupa ce-ati sorbit din aceeasi galetuşă! Schimbul de fluide a fost deja initiat.

Nu stiu cum sa va descriu atmosfera de la FMP...cam ca la Costinesti, dar de 100 de ori mai misto. Tineri din toata lumea, dezmatz relaxat, fara batai si luat de gagici. Toata lumea arata foarte bine, ca la un concurs de miss si mister. Iar cei care nu arata bine sunt suficient de simpatici cat sa atraga priviri favorabile. La 35 de ani ai mei, as fi putut sa le fiu tata catorva de pe-acolo, lucru care m-a ajutat sa le privesc destrabalarea cu o inteleapta indulgenta. Am fost si eu ca voi, taica.

Dupa miezul noptii, efectul galetushelor a inceput sa se simta. Pe la marginea plajei, unii adormisera, altii vomitau. Cei care inca mai aveau discernamint se prelingeau clatinandu-se catre camerele lor de 5 euro pe noapte. Dar cei mai multi au ramas sa alimenteze petrecerea. La ora 2, cand am plecat eu, profesionistii party-urilor dadeau ce-aveau mai bun din ei. La FMP ori bei, ori te simti bine.  Greu sa le faci pe-amandoua.

Asta a fost povestea despre demoni. Acum sa trecem la ingeri.

Nu cred sa existe pe lume doua manifestari mai contrastante la o distanta atat de mica. Doar 5 kilometri spre nord de Haad Rin avea loc, in acelasi timp, un alt eveniment: festivalul Loy Krathong.

Loy Krathong (in traducere "lansarea la apă a coşului plutitor") e o sarbatoare tipic thailandeza, care are loc in fiecare an la Luna Plina din noiembrie. Localnicii confectioneaza cosuri din frunze de banan, le orneaza cu flori si lumanari, pun in ele o unghie sau un fir de par si le lanseaza pe apele marilor, lacurilor sau raurilor. Odata cu cosurile - cred thailandezii - se duc pe apa si pacatele.

Cand am ajuns la Ban Tai, 2-3000 de localnici sarbatoreau in liniste. Unii isi trimisesera deja pacatele la plimbare si savurau un orez cu ceva. Altii stateau ingenunchiati pe malul marii, rugandu-se inainte de a impinge plini de speranta krathong-ul spre locul unde pacatele sunt iertate. Copii, femei, batrani, familii intregi. Foarte putini turisti, cat sa-i numeri pe degetele de la o mana. Pe o scena, cateva fetite imbracate ca niste regine ii bucurau pe cei mari cu un dans traditional gratios. Ce diferenta. La Loy Krathong, oamenii vin sa scape de pacate. La Full Moon Party - vin sa le acumuleze. Si asta pe aceeasi insula, pe doua plaje asezate una langa cealalta. Undeva in larg, nu departe, trebuie sa fi existat un punct de triaj care sa trimita fiecare pacat la destinatia potrivita.

Am cumparat un krathong, l-am rugat pe Cristi sa-mi taie un fir de par cu briceagul (ciudat, peste cateva zile mi-a venit din senin sa-mi tund pletele), am aprins lumanarica si am impins cosul pe apa, printre zecile care deja pluteau. Krathongul s-a indepartat ca dus de un râu invizibil. Se spune ca pacatele iti sunt iertate daca lumanarea sta aprinsa pana cand coshul dispare din raza vizuala. Dar era o noapte senina si o mare imensa si lumanarea a continuat sa arda pana cand am decis s-o pierd din priviri si sa fac niste poze. N-am sa stiu niciodata daca am scapat de pacate sau nu. Incercăm din nou la anul, da?