Adevaratul BEACH este aici: Ang Thong Marine Park, Thailanda.

- Ai citit The Beach?
- Nu, am vazut doar filmul.
- Stii, laguna despre care scrie in carte exista cu adevarat, nu departe de aici.

Wolf pufaia o tzigara pe terasa de la Utopia in timp ce, la poalele dealului pe care era cocotat resortul, apele azurii ale Golfului Thailandei valureau alene. Wolf a plecat dintr-un orasel satelit al Londrei acum 6 ani si tot de atunci traieste Koh Pha Nngan. Stie multe.

- Pai da, e Phi Phi Lay. Am fost.
- Nu, my friend, nu e Phi Phi Lay. Tipul care-a scris cartea a trait mult timp in Koh Tao. Toate locurile pe care le descrie sunt reale si se afla aici, in Golful Thailandei.
- Si de ce au filmat in Koh Phi Phi?
- Pentru ca adevarata laguna e in Parcul Marin si n-au primit autorizatie sa filmeze acolo.

10 zile mai tarziu m-am imbarcat pe un vaporas si am plecat spre Ang Thong, nu inainte de a trece in revista toate sursele posibile de documentare.

The Beach. Povestea povestii.

Alex Garland a publicat “The Beach” pe cand avea doar 26 de ani. A inceput sa scrie nu dintr-o pasiune pentru literatura, ci din teama de a nu deveni oaia neagra a grupului sau de prieteni, toti inhamati la o cariera serioasa. Garland a fost un backpacker tipic iar cartea lui, vanduta deja in mai multe milioane de exemplare, reprezinta un “Robinson Crusoe” al Generatiei X.

In “The Beach”, Garland construieste fictiunea compiland locuri si povesti cat de poate de reale din Pha Ngan, Samui, Tao si Bangkok. Insula misterioasa din carte, cu laguna turcoaz, inaccesibila, se afla in Parcul Marin Ang Thong, la 2 ore pe mare de Koh Pha Ngan.
Parcul Marin cuprinde 42 de insule calcaroase, care se inalta din mare la inaltimi de sute de metri. Doar Koh Pha Luai este locuita, daca putem numi locuinte baracile de bambus care alcatuiesc cele cateva catunuri de pescari. Pe Koh Wua Ta Lap se afla baza operationala a Parcului Marin si un camping pentru cei care vor sa innopteze departe de turismul dezlantuit.

Ajungand la Ang Thong, am realizat ca, daca Garland nu ar fi scris “The Beach”, cineva ar fi facut-o oricum, mai devreme sau mai tarziu. Insulele radiaza o frumusete misterioasa si fiecare are cate o legenda in spate. De exemplu, in Koh Pee, mai multi indrazneti care au plecat sa adune lemne sau sa prinda pasari au disparut si nu au mai fost gasiti niciodata. De aici, Koh Pee: “Insula Fantomelor”.   

Intoarcerea la Ratonul Albastru.

Drumul pana la Ang Thong a fost o minune. Pe masura ce ne apropiam, insulitzele apareau incet-incet din ceatza, una cate una. La un moment dat, am intrat in cabina capitanului. Fuma iarba dintr-un bonk.

-    Vrei sa tragi?
-    Nu, multumesc, e abia 9  dimineatza.

Mi-a zambit si mi-a pus timona in mana.

-    Vezi insula aia? Acolo trebuie sa ajungem. Incearca sa tii 270 de grade. A iesit din cabina si lăsându-mă la cîrmă.

Am aruncat ancora intr-un golfuletz cu ape ca smaraldul. Time for snorkeling . Ne-am pus mastile si ne-am aruncat in apa, printre sute de pesti colorati si sociabili. Reciful arata bine, parea sanatos. Vizibilitatea, insa, nu era grozava. Abia din 15 ianuarie incolo se mai limpezesc apele tulburate de muson. Aviz diverilor.

Ziua a continuat in aceleasi coordonate: stopuri pentru snorkeling, inot sau kayaking. Am explorat cu atentie malurile abrupte si stancoase in care marea sapase firide si mici pesteri destul de mari incat sa pot trece vaslind prin ele.

- And now – ne anunta tour leaderul – we go see the Big Raccoon.
- See what?
- Big Raccoon.
- Do you have Raccoons here, in the marine park?
- Yes, we have two raccoons. One big, one small.

Apeland la documentare, mi-am amintit ca Ang Thong gazduieste o fauna bogata: delfini, balene pilot, zeci de specii de pesti, crustacei si moluste, vidre, broaste testoase, iguane, pitoni, 5 specii de maimute si 54 de specii de pasari. Totusi, nu citisem nicaieri ca in parc sa existe un raton, d’apoi doi!

-    Both raccoons on the same island?
-    No, no. Small raccoon on one island, big raccoon here. The Emerad Racoon.
-    Emerad Raccoon….(moment in care am facut legatura). Ah, you mean The Emerald Lagoon!?!
-    Yes, yes, Emerad Raccoon. Very beautiful.

Dar n-a fost sa fie sa vad legendara laguna in prima zi. Golful de acces era plin de barci si un furnicar de oameni misuna in sus si in jos pe stanci, spre si dinspre viewpoint. Capitanul a bagat gaz si ne-am indepartat: Too many tourists. We come back tomorrow.

Am mancat pe barca. Pui, orez, legume, fructe. Delicios. Am oprit la o alta plaja, ne-am balacit si ne-am dat cu kayakul. Dupa o zi pe mare, ma bronzasem mai tare decat in doua luni pe insula.

Plaja Perfecta.

Ultima ancora am aruncat-o in dreptul insulei Wua Ta Lap. Corturile erau pregatite. Ne-am aruncat rucsacii inauntru si am iesit pe plaja. O plaja perfecta cu palmieri palmieri perfecti care aruncau umbre perfecte peste nisipul perfect. Singura imperfectiune o constituiau sutele de day-triperi care ocupau plaja cu prosoapele loc colorate. S-a corectat in scurt timp, cand barcile rapide i-au colectat pana la unul si i-au dus inapoi la resorturile lor din Samui. Plaja a ramas a noastra. Cei mai viteji s-au catarat 500 de metri pe o poteca stancoasa si abrupta spre viewpoint-ul de unde se poate vedea intregul arhipelag. Cativa au plecat sa viziteze mica pestera din nordul coastei, sera de orhidee si altarul buddhist.

Am petrecut seara pe nisip sub lumina lunii, cantand la chitara si sorbind un pahar. Beri aveam pe barca, aduse din Koh Pha Ngan, dar n-am avut voie sa le aducem la tzarm. E o regula a Parcului Marin care nu are de-a face atat cu protectia mediului, cat cu profitul micului bar care functioneaza aici. Tour leader-ul a reusit sa strecoare, totusi, doua sticle de rom din rezervele strategice. Am cumparat cola de la bar si am preparat un soi de cuba libre fara limes, care ramasesera pe barca.

A doua zi m-am trezit 6 dimineatza, fara ceas, asa cum mi se intampla mereu cand sunt plecat intr-o calatorie. De data asta, n-a fost atat vocea interioara “prinde rasaritul!”, cat tipetele langurilor care se zbenguiau printre copaci deasupra cortului meu. Langurii sunt niste maimutze foarte vesele, desi dupa nume m-as fi asteptat sa fie foarte languroase.

Plaja, din nou, perfecta. Urma sa mai treaca 3-4 ore pana cand noi valuri de day-tripperi sa-i tulbure linistea. Dar pana atunci noi eram deja plecati spre meleaguri.

Insula comorii. Marea cea mica.

Am pornit spre o alta insula, unde am avut de ales intre a inota, a ne da cu kayakul sau a vizita o pestera. Pestera care are si ea legenda ei. Insulele parcului marin, ca si invecinatele Koh Pha Ngan si Koh Samui, au servit ca baze pentru piratii care patrulau in Golful Thailandei si in Stramtoarea Malaca. Se crede ca piratii si-au ascuns comoara in aceasta pestera, apoi au blocat intrarea cu ajutorul dinamitei. Dintr-un motiv sau altul, una dintre stanci s-a faramitat sau a cazut si astfel a aparut mica si abrupta intrare in maruntaiele pamantului. Totusi, comoara inca nu a fost descoperita. O expeditie de europeni a mers 7 ore prin pestera si nu i-a gasit capatul. Nimeni n-a mers inca pana la capat. Nici nu e usor: pestera e inundata in permanenta, iar adancimea apei poate depasi 3 metri.

In fine, fiind mai putin interesat de aurul piratilor decat de smaraldul lagunei-raton, m-am bucurat atunci cand capitanul, punand vaporasul in miscare, ne-a anuntat ca de data asta chiar mergem la Emerald Lagoon. Good timing. Hoardele de turisti plecasera deja spre casa. Am luat-o inainte ca sa fac primele poze fara oameni prin preajma. Am ajuns primul si am ramas cu gura cascata in fatza acestei minuni a naturii.

Emerald Lagoon – pe numele sau original “Thale Nai” - nu suporta comparatie cu Maya Beach, pentru ca aceasta din urma e inchisa doar pe 3 sferturi, in timp ce Thale Nai este complet inconjurat de stanci. Lacul comunica cu marea printr-o serie de sifoane subterane care lasa apa sa intre si sa iasa functie de flux si reflux. Nu exista plaja, iar inotul este interzis. Mai bine.

Thale Nai a fost cea mai frumoasa, dar si ultima destinatie a turului nostru. Ne-am intors in Koh Pha Ngan privind inapoi cu mirare. Barcazul nostru inainta incet, iar insulele dispareau, una cate una, trimise la culcare de un soare la apus.

Practicalitati:

La Koh Ang Thong se poate ajunge cu barca, din Koh Pha Ngan, Koh Tao si Koh Samui. Exista mai multi operatori care ofera tururi de o zi. Sfatul meu e sa luati un tur de minimum 2 zile si o noapte, ca sa va puteti bucura de parc fara prezenta turistilor.
Costul unui tur de o zi este de 1700-2200 THB. Pentru doua zile, veti plati 4-5000 THB.

Daca vreti sa va organizati o sedere mai lunga, lipiti-va la un tur sau tocmiti o barca din Koh Pha Ngan dupa ce, in prealabil, v-ati rezervat aici un cort pe Wua Talap. Cu cortul lor, va costa cam 500 THB pe noapte. Cu cortul vostru, iesiti mai ieftin. Locatia are toalete, dushuri si restaurant-bar.

In cazul in care aveti nevoie de asistenta sau informatii suplimentare, dati-mi un mail pe adresa brad la amazingrace punct ro.