Am ajuns in Rarotonga (Cook Islands) la 3.20 dimineata. Cea mai placuta senzatie in aeroporturile astea insulare e ca sunt foarte mici, foarte deschise si foarte, molipsitor de vesele. In special din cauza ca lumea care vine cu avionul vine in vacanta, localnicii si lucratorii din aeroport modifica totul in sensul asta: controale vamale rapide si mai mult de forma, bagajele apar pe (de obicei singura) banda la pana-in-5-minute de la aterizare, e plin de flori si de postere de genul “nisip alb si apa azurie” si ce imi place mie cel mai mult: in unele aeroporturi, cum ar fi si cel din Rarotonga, esti intampinat cu muzica live. Daca in Puerto Princesa (Filipine) ne-a asteptat o fanfara, aici, in Cook Islands, ne-a asteptat un domn cu o chitara, imbracat traditional (adica cu camasa inflorata si palarie de paie), la un microfon pe care atarnau frunze de cocotier. Cand am dat sa-i fac o poza, a adaptat cantecul imediat si am auzit “You are so beautiful, we will keep you here and you will be the most beautiful Rarotongan girl” … nu e cu rima, dar ce, nu m-am inrosit imediat? :)
Ca in toate filmele americane, am primit imediat ghirlanda de flori la gat si am pornit spre resort, cu gandul la cum avea sa arate un hotel despre care nu am auzit, intr-o insula de care nu am mai auzit, la o ora de check–in despre care nu am mai auzit. Am ajuns la 4.30 in “receptie”, adica intr-o curte plina de copaci in floare, in care nu misca nimeni. Am facut 1 2 3 4 5 6 pasi in bezna si am vazut Oceanul. Pacific.
Desi era noapte, se vedea turcoaz. Iar valurile sareau in spume, exact cum sar de bucurie cainii mei, cand intru in curte: din toate partile si urcandu-se unul peste altul, ca sa ajunga la mine. Fiind doar cateva ore pana la rasarit, am hotarat sa il asteptam. Motiv pentru care am adormit pe la 9 dimineata si ne-am mai trezit exact dupa miezul noptii. Asa ca despre prima zi la Manuia Beach Boutique Hotel pot sa va spun doar ca se doarme foarte bine.
Sa te duci in Cook Islands este o experienta de aia care trebuie traita “before you die”. Pentru ca, venind din est, treci de Linia Internationala de Schimbare a Datei. Pleci din Noua Zeelanda joi noaptea si ajungi la destinatie joi dimineata. Adica traiesti aceeasi zi de 2 ori. E o super-senzatie.
Daca va duceti la Manuia, cautati-o pe Vikki, ea se ocupa de rezervari. Nascuta dintr-o mama Maori (celebra in toata insula pentru actiunile ei de protest impotriva bombelor din Tahiti si impotriva zborurilor operate duminica, zi sfanta la toate popoarele polineziene) si un tata englez, care a adus insulei pentru prima data radio-ul (transmisiunea, nu aparatul), Vikki a fost campioana de hula (dansul cu cercurile in jurul taliei), campioana de canoe si a trait ani buni in Sydney, unde a fost un bucatar renumit.
Nume: Manuia Beach Boutique Hotel
Tip: vacante exotice, cu scopul: luna de miere (si scris o carte de dragoste inspirata din asta)
Pret orientativ: 100-150 €/noapte
Locatie: pe coasta de vest a insulei, adica apusuri superbe si mai mult timp pentru stat la plaja. 10 min de aeroport si 15 min de centru.
M-as mai duce: mi se pare cel mai bun “value for money” din toata Rarotonga
Wow!
√ Chiar pe malul oceanului
√ Baie in aer liber (nerecomandat pentru pudici: noaptea se uita toate stelele la voi)
√ Piscina cu vecini atragatori: la V Oceanul Pacific, la N restaurantul hotelului, la E masute din lemn, la S o canoe traditionala
√ Intimitate (e greu sa deslusesti vecinii, prin vegetatia bogata din resort)
Hm…
√ Micul dejun: o omleta e cam 6 euro, iar sucurile naturale sunt la cutie (aduse din Noua Zeelanda), dar asta e caracteristic celor mai multe resorturi din Pacific
Am avut noroc de cea mai buna camera. De fapt, un bungalow foarte spatios, cu vedere catre ocean. Pat mare si confortabil, camera decorata traditional (adica cu lampi din funie de nuca de cocos si covorase din paie, colorate polinezian), baie in aer liber (descoperita), veranda cu masa si fotolii.
Stilul asta de cazare ma atrage cel mai mult, pentru ca nu te simti deloc ca la hotel. Nu iti vezi vecinii, nici macar bungalowurile lor, pentru ca sunt pitite printre copaci, astfel incat sa asigure intimitatea.
Ferestrele sunt cu plasa, astfel incat puteti opta sa le lasati deschise noaptea si sa dormiti mangaiati de vant. Camerele nu au aer conditionat, dar au ventilatoare, insa vremea e asa placuta tot timpul anului, incat nu simti nevoia sa schimbi temperatura niciodata.
In frigider gasiti suc de fructe si lapte pentru cafea, iar complimentar primiti pliculete cu cafea, ciocolata, zahar si ceaiuri.
Mai degraba as sta in camera sau mai degraba as iesi?
As sta in camera, in pat, pentru ca e foarte mare si da senzatia aia pe care nu am mai avut-o de mult: cand eram mica si ieseam cu fetele la scara sa ne jucam cu presurile si papusile. Iti vine sa iti insiri toate cartile si caietele pe pat si sa scrii romane de dragoste.
Facilitati
Internet: doar daca aveti ceva urgent de transmis, puteti merge la receptie sa le cereti sa va permita accesul la calculatoarele lor. Conexiunea e slaba si nici gand sa se incarce site-uri sau sa trimiteti fotografii.
Rent-a-car: nu au la hotel, dar exista un birou de inchiriat scutere sau masini exact in fata intrarii, cum traversati strada.
La restaurantul hotelului, care mi se pare cameleonic. Adica ziua arata foarte eco, cu nisip pe jos, cu flori si frunze peste tot, batut de vant si foarte liber; seara se schimba total: o atmosfera foarte fierbinte, calda, aproape luxoasa. Daca va uitati la pozele din galerie o sa intelegeti ce spun. Fete de masa impecabile, cu candele, vesela care straluceste, toate astea pregatesc o cina remarcabil de eleganta.
Micul dejun e un pic dezamagitor, pentru ca asteptarile, cand ajungi intr-o insula din Pacific, sunt dintre cele mai organice. Din pacate, din motive pe care am sa le explic poate intr-un alt articol, totul e ca la mecdonaldz: gem in cutiute de plastic, sucuri naturale la cutie, paine toast (adica de-aia gata feliata), fructe din compot (pana si ananasul era din compot!). In afara de asta, portia de oua-ochiuri sau omleta era in jur de 6-8 €.
Dupa ora 15 nu se mai poate servi pranzul, dar exista niste variante “fast-food”, cum ar fish’n’chips sau fried calamari. Sansele sa gasiti peste proaspat, facut la gratar (toata lumea il prajeste sau il face pane) sunt aproape nule, iar sansele sa gasiti calamari proaspeti sunt absolut nule. In Oceanul Pacific NU MAI EXISTA peste. Japonezii l-au pescuit pe tot si cand spun tot, chiar la asta ma refer: pe langa pesti, au prins in navoadele lungi de pana la 18 km (!) si balene, rechini sau broaste testoase. Toti oamenii din Pacific mananca vita sau ton la conserva. In resorturile cele mai de lux, unde gasiti peste, e incredibil de scump, pentru ca e adus din Japonia. Cum e asta, polinezianul sta in barca cu undita in apa si se uita la vaporul japonez care pescuieste tone de peste, in timp ce ii spune “Don’t worry! We can send you some.”
Cina, dupa cum am spus, e eleganta: atat ca atmosfera, cat si ca menu. Supe extraordinar de bune (bucatarul era din Fiji) – crema de dovleac, de rosii, de ciuperci sau de fructe-de-mare (congelate, bineinteles); friptura de vita neo-zeelandeza foarte gustoasa (vaca din Noua Zeelanda are un gust total diferit de vaca noastra, mai dulce si mai fraged); si pestele e bun, daca treceti peste senzatia ciudata ca mancati pe malul marii peste adus de la 3,000 km departare.
In fiecare saptamana are loc Island Night, adica o seara festiva, in care, pe langa bufet (tot felul de salate, carne, legume, dulciuri, fructe), vine si o trupa traditionala de artisti, care danseaza, canta sau se joaca cu focul, invocand traditiile si obiceiurile primitive, dinaintea colonizarii. Costa cam 25-30€ de persoana si e un moment in care puteti manca mai bine decat in mod curent, la hotel.
Exact in fata resortului gasiti un centru de inchiriat scutere sau masini. Nu aveti nevoie decat de permisul de conducere si de aprox. 10 €/zi pentru un scuter si 20 €/zi pentru o masina. Atat ca pentru scuter trebuie sa mergeti la politie si sa dati examen de conducere. Cu un agent, la modul cel mai serios, astfel ca unii chiar il pica. De obicei europeni, care nu sunt invatati sa conduca pe stanga.
In Cook Islands, spuneam mai devreme, exista in fiecare saptamana “Island Night”, un spectacol traditional polinezian, de dans si muzica, cu artisti localnici. Dansul polinezian e un fel de dans din buric (la femei) si un fel de dans tribal (la barbati). Multe trupe (pentru ca sunt mai multe: de obicei e una buna, pe care o invita resorturile scumpe si unele mai putin pregatite, alcatuite din copii si tineri; la Manuia, de exemplu, trupa era formata din barbatii si copiii angajatelor) prezinta un ritual al focului, care e usor inspaimantator, mai ales ca, de cele mai multe ori, copiii scapa betele in flacari pe jos sau le rotesc prea aproape de corp si incepe sa miroasa a ars. O experienta care merita incercata, cu siguranta.
Puteti inota, reciful e la 100 m de plaja, asa ca valurile nu sunt puternice. Snorkeling sau scuba, de asemenea, pe toata coasta insulei Rarotonga. Piscina resortului e tip “infinity pool”, exact pe plaja si langa restaurant, micuta, dar fix ce trebuie pentru doamnele care nu simt sa se aventureze in ocean.
In fiecare sambata este zi de piata: se strang toti cook islanders-ii cu fructe, flori, obiecte de design hand-made si gatesc in piata mancaruri traditionale. O sa fiti surprinsi la un moment dat, cand o sa dati nas in nas cu totemul insulei: un barbat cu un organ genital foarte lung, lung pana la pamant. Il gasiti la intrarea in resorturi, in restaurante si mai ales aici, la piata, in toate marimile si culorile.
Oamenii din Cook Islands sunt foarte prietenosi si complet ospitalieri. Probabil ca se ghideaza toti dupa ce mi-a raspuns o localnica, atunci cand am intrebat-o, uimita, de ce e toata lumea asa de draguta cu strainii: “If you choose us from all the islands in the world, we would like to share with you everything we have more beautiful”.
Cum rezervati?
Direct cu ei sau dati un mail la team at amazingrace.ro, daca aveti nevoie de suport sau ceva hinturi in plus.
Da, e pe bune chestia cu pestele. Si nu se intampla doar acolo, ci peste tot in lume. Cat despre costuri, am detaliat totul in articolul "Cum sa-ti faci luna de miere in Pacific daca n-ai avut nunta cu dar". Pe scurt, cam 1400-1500 de euro ca sa ajungi in Rarotonga.
Solomon - fishSep 6, 2008
Chestia cu pestele e pe bune?! Mi se pare chiar nasol sa te duci pe o insula din pacific si sa ti se spuna: Stii, nu avem peste :P
L-au pescuit japonezii pe tot...
Solomon - WISHESSep 6, 2008
Eu in locul vostru ramaneam acolo. :D Nu ati fot ,,ispititi" sa ramaneti in Insulele Cook?
Apropo, cat v-a costat drumul pana acolo?
L-au pescuit japonezii pe tot...
Apropo, cat v-a costat drumul pana acolo?