Cu voia lui Dumnezeu si permisiunea voastra, am reusit s-o tulesc din Bucuresti de Summit ca sa vad Muntenegru (Cerna Gora, cum ii zice in original). Cand auzi "Muntenegru" te gandesti - nu-i asa? - la un munte mare care, pe deasupra, mai e si negru.
Daca intri in Muntenegru noaptea (cum am facut eu), imaginea de mai sus ti se confirma 100%. Conduci cateva ceasuri prin munti care, pe motiv de noapte, sunt negri ca pana corbului. Dupa ce-ajungi undeva si ii lasi soarelui cateva ore sa rasara, lucrurile se schimba fundamental. Muntenegru e o tara fenomenala. Abia dupa ce-am vazut-o mi-am amintit ca WTTC (World Travel & Tourism Council) a pus-o in Top Ten-ul destinatiilor turistice ale viitorului.
O sa va spun pe scurt ce-am vazut si ce-am facut in Cerna Gora, urmand sa detaliez in articole dedicate.
Am vazut Skadarsko Jezero, cel mai mare lac din Balcani si unul dintre ultimele doua locuri din Europa unde pelicanii vin sa faca pui (celalat este Delta Dunarii). Am vazut Rijeka Crnojevica, fosta capitala muntenegreana, legata de lume printr-un drum atat de periculos incat nici timpul nu se incumeta sa il parcurga. Am vazut Kotor Bay, un fiord de un dramatism ireal. Am vazut Ada Boyana, cu raul dintre doua lumi si plaja de 20 de kilometri pe care numai vantul statea la soare. Am mancat o pizza in Albania. Am dormit in casa la un vames muntenegrean. Am condus 3700 de kilometri. Si am testat si un Peugeot 308 nou-noutz, ca sa vad cum ii sta pe drumuri de vacanta. I-a stat bine si noua si mai bine in el.
O sa va povestesc despre toate astea in urmatoarele zile. Acum facem o scurta si pragmatica trecere in revista a principalelor teme de interes.
Cum ajungi
Pentru dus, am mers pe ruta Bucuresti - Drobeta Turnu Severin (stop) - Belgrad - Cacak - Uzice - Novi Pazar - Bijelo Polje - Podgorica. 1000 de kilometri. 16-17 ore, cu tot cu opririle in vami si stopurile de alimentare.
Cea mai scurta ruta e Bucuresti - Ruse - Pleven - Sofia - Nis - Pristina - Podgorica. N-am ales-o din motive evidente: ar fi trebuit sa traversam Kosovo si nu aveam in plan un program de sporturi extreme.
Pentru intoarcere am ales ruta cea mai lunga, Ulcinj - Budva - Herceg Novi - Dubrovnik - Split - Zagreb - Belgrad. In mod normal, ar fi trebuit sa revenim in tara pe la Drobeta, dar am ales sa mergem de-a lungul Dunarii, pe ruta Belgrad - Orjahovo - Bechet - Turnu Magurele - Alexandria - Bucuresti. A fost frumos, dar nu va sfatuiesc s-o luati pe-aici decat in caz de vreme frumoasa si mult timp la dispozitie. Am facut 3 zile pe drum.
Unde dormi
Muntenegrul s-a rupt formal de Serbia abia anul trecut si mai are mult de mers pana la nivelul Croatiei sau Sloveniei. Oferta de cazare e relativ mica si majoritatea hotelurilor care merita sa se numeasca astfel sunt fie in paragina, fie in renovare. Pentru ca am picat acolo in low-season a trebuit sa ne folosim serios intuitia si spiritul intreprinzator ca sa putem gasi o cazare. Cu o singura exceptie, n-am rezervat nimic de-acasa, pentru ca nu stiam unde-o sa ne placa mai mult.
Am dormit si la hotel si la pensiune agroturistica, camerele au fost cand prea mici, cand prea mari, cand prea calduroase, cand prea friguroase, cand prea ieftine, cand prea scumpe. De fiecare data, insa, amabilitatea oamenilor si frumusetea peisajului ne-au facut sa uitam ca Muntenegrul nu are o industrie turistica de calibru. In cativa ani o sa aiba si atunci va pierde din farmecul de azi. Mergeti sa-l vedeti cat mai e al vostru.
Cat te costa
Am fost destul de surprins sa descopar ca Muntenegrul, asa mic si negru cum pare de la distanta, nu e ieftin deloc. Moneda oficiala este Euro, desi tara nu e membru UE, dar asta e alta poveste. O cazare decenta sare pe la 65-70 de euro, o camera la pensiune agroturistica e 25-30 de euro, un apartament la un hotel de 4 stele e 100 de euro. Daca vreti sa mancati bine, o sa mancati foarte foarte bine (fructe de mare si zeci de feluri de peste), dar o sa va coste pe masura. O masa de 6 persoane la un restaurant de 3-4 stele sare de 100 de euro. Nu e exorbitant, dar nici ieftin nu este.
Carburantul costa ca la noi si, spre deosebire de Serbia, aici gasiti si benzina de 98.
De ce sa te duci in Muntenegru
Tara se promoveaza ca "Wild Beauty". Sloganul asta va fi valabil pana in momentul in care va deveni eficient. Adica Muntenegrul va fi "wild" pana in momentul in care turismul de masa va descoperi chestia asta si va transforma totul intr-un bloc de beton cu buffet breakfast si piscine cu vedere la mare.
Tara e minunata. E una dintre cele mai mici din Europa, dar reuseste sa condenseze pe o suprafata restransa toate minunile posibile. E atata natura virgina in tara aia incat incepi sa te simti prost ca esti turist si nu pasare.
De la resorturile de ski din nord si pana la plaja din Budva faci doua ore. Croatia e la o ora spre vest. Albania la o ora spre est. Oamenii sunt foarte dragutzi si, desi nu prea o rup pe engleza (incercati germana sau rusa), compenseaza printr-un limbaj al semnelor indelung exersat. Mancarea este excelenta. Cazarile, modeste sau luxoase, stralucesc de curatenie. Peisajele sunt breath-taking in cel mai propriu sens al expresiei.
Ma opresc aici, ca sa nu spun toata povestea dintr-o data. Daca mai treceti pe la noi, o sa va spun povesti din locuri despre care n-as fi nici acum convins ca exista daca nu le-as fi facut fotografii. Hvala lepo, Cerna Gora!