ASIA DE SUD-EST: Cum să vezi Thailanda şi Malaezia în 17 zile

M-am hotărât să plec în Thailanda. De ce? Pentru ca în august când sunt nevoit să plec în concediu, acolo e low season ceea ce înseamnă mai puţini turişti şi preţuri mai mici. Un al doilea motiv ar fi că Malaezia e aproape.

Călătoria am împărţit-o cam aşa:
Thailanda: 3 nopţi în Bangkok şi 4 nopţi în Krabi.
Malaezia: 1 noapte în Jungle Train, 3 nopţi în Perhentian Islands, 3 nopţi în Cameron Highlands şi 3 nopţi în Kuala Lumpur.

Bangkok

Odată ajunşi pe aeroportul din Bangkok, luăm taxiul spre hotel, unul de trei stele în Silom, un cartier central al Bangkokului. Hotelul se numeşte  I-Residence şi l-am ales din mai multe motive: aveam numai 2 minute de mers pe jos până la BTS Sky Train, preţul foarte bun, piscina şi micul dejun pe roof-topul hotelului.
Despre Bangkok sunt multe de spus, o să mă rezum la câteva lucruri care mi-au plăcut sau nu. Mi-au plăcut în primul rând oamenii, nu degeaba Thailanda e cunoscută şi ca “Ţara Zâmbetelor”. Mi-a plăcut bucătaria thailandeză, faptul că oraşul nu e periculos cum se spune, mi-a plăcut BTS Sky Train, un tren suspendat modern cu care am circulat majoritatea timpului chiar dacă taxiul era ieftin, mi-au plăcut plimbările cu barca pe Chao Praya, mi-au plăcut Wat Arun (Temple of Dawn), Grand Palace (reşedinţa regelui), Khao San Road – o stradă plină de backpackerşi.

Ce nu mi-a plăcut: traficul în primul rând. E şi normal, oraşul are în jur de 12 milioane de locuitori şi umiditatea foarte mare. Stiţi răcoarea aceea de dimineaţă din zilele de vară? Acolo nu am simţit-o, tot timpul era la fel de cald. Ah, şi încă ceva, thailandezii nu prea vorbesc engleză, dar sunt comici când încearcă.

Am ratat Wat Pho, Royal Dragon Restaurant, cel mai mare restaurant din lume conform Guiness Book în 1992. Staff-ul atinge numărul 1.000, iar chelnerii (unii dintre ei) zboară ca în filmele chinezeşti sau vin pe role pentru a ajunge mai repede la masă.

Krabi
Krabi se află în partea de sud-vest a Thailandei cu ieşire la Golful Andaman la vreo 100 km sud de mai cunoscutul Phuket. Am plecat de pe micul şi cochetul aeroport din Krabi cu un autobuz şi într-o oră am ajuns la Ao Nang Beach. Aici ne-am cazat la poate cel mai frumos resort la care am stat vreodată, Somkiet Buri. Este la 10 minute de plajă dar destul de departe de agitaţia care îmi aducea neplăcut aminte de Neptun şi Mamaia.

După ce vedem indicatorul, intrăm într-o mică junglă, o grădină tropicală perfectă. Ne întâmpină Lalana de la recepţie, o fată frumoasă căreia îi răspundem la Wai (salutul tailandezilor) după care ajungem în cameră, una tipic thailandeză şi cu bun gust. Bunul gust l-am vazut, de altfel, peste tot în Thailanda în comparaţie cu Malaezia despre care vă povestesc mai târziu. Vă întrebaţi cât de junglă era? Mai mult decât credeţi, în fiecare dimineaţă găseam terasa răvăşită şi cojile de banane scoase din coş. Într-un final, într-o seară, am zărit-o şi am botezat-o Robin – era o maimuţă simpatică şi înfometată cea care ne călca terasa.

În prima zi am plecat ca tot omul ce vine în Krabi spre „The Beach”, locul unde s-a filmat filmul cu acelaşi nume. Ne îmbarcăm în speedboat alături de alţii şi plecăm.

-    Hi
-    Hi
-    My name is Mekhala and here is my family.
-    Marian and she’s my wife Liana, pleased to meet you.
-    Where are you from?
-    Romania, gândindu-mă că nici nu ştie unde e pe hartă.
-    Aaaa, Romania, I’ve been there, I’m an actress and I played in a movie with Steven Seagal there.

După o oră ajungem pe Phi Phi Ley în Maya Bay unde Di Caprio căuta raiul. Plaja este într-adevăr extraordinară, dar plină de turişti. Stăm un pic şi plecăm spre Phi Phi Don, unde în 2004 un tsunami a distrus aproape tot. Urmează Bamboo Island. O insulă aproape pustie unde am făcut o oră snorkelling.

A doua zi, mai lejer. Ne-am dat cu un elefant vreo oră prin junglă, apoi am fost pe Railay Beach - o plajă la 10 minute distanţa de Ao Nang cu barca. Mai frumoasă şi mai liniştită, poţi face climbing pe stâncile ieşite din mare.

Ce am mai făcut...plajă, am fost la o fermă de crocodili, am fost muşcat de un somn, am mâncat numai de pe stradă, am fugit de o furtună puternică care ne-a prins departe de civilizaţie si am fost la masaj pe plajă.

Ok. Părăsim Thailanda, doar ne aşteaptă Malezia!

Destinaţia următoare este Perhentian Islands, 2 insule în nord-estul Malaeziei înconjurate de Marea Chinei de Sud: Pulau Baesar şi Pulau Kecil, în traducere pură Insula Mare şi Insula Mică. Mă săturasem de avioane, aşa că până acolo am luat trenul din Kuala Lumpur. Este un tren de noapte ce pleacă din Kuala Lumpur Sentral seara la 8 şi ajunge dimineaţa la Kotha Bahru sau Tanah Merah de unde se ia un taxi spre Kuala Besut. Din Kuala Besut o jumătate de oră cu barca şi ai ajuns. Dacă vreţi mai multe detalii, citiţi pe seat61.com.

Ajungem pe aeroportul LCCT din Kuala Lumpur cu aceeaşi punctuală dar ieftină Air Asia, de la aeroport mergem cu Skybus, un autobuz pe care l-am rezervat odată cu biletul de avion până la KL Sentral. Din Kl Sentral pleacă autobuze, metrou, monorail şi trenul nostru. Faţă de Thailanda, Malaezia este o mixtură de cultură, o amestecătură de indieni, chinezi şi malaezieni. Am avut rezervată prin Ktmb o cuşetă cu 2 paturi dar nu am putut dormi mai deloc. Dimineaţa pe la 6 m-am trezit. Nu degeaba i se spune Jungle Line, traversam parcul naţional Taman-Negara. Cu o oră înainte de a coborî în Tanah Merah, am cunoscut 2 tinerei de la cuşeta de lângă: el spaniol, ea din Grecia, el Juan, ea Natasha. Aveau destinaţia Kotha Bahru, i-am convins să coboare cu noi şi why not share a taxi? Ajungem în Kuala Besut unde ne despărţim pentru moment de cuplul greco-spaniol.

Iată-ne şi pe insulă, Pulau Kecil adică Insula Mică, ne cazăm la Shari-La Resort, nu, nu este Shangri La dar nici că aş fi vrut aici. Aici nu găsiţi all-inclusive, concierge, piscină şi străzi pe insulă, accesul se face numai pe jos şi cu boat-taxi. Insula este destul de mică, dintr-o parte în alta a insulei mergeai 20 minute prin junglă pe o potecuţă. Pericole n-au fost, auzisem pe alţii că au dat nas în coadă cu nişte reptile dar atât. Sunt două plaje principale, Long Beach şi Coral Bay pe care am stat şi noi.
După ce am despachetat, ce-i mai bună şi mai bună decât o bere brună? O bere Tiger, fiind singura care se putea găsi pe insulă. Acel moment de linişte, însotit de Wish you were here (un Pink Floyd reggae) cântată de Alpha Blondy pe fundal a fost printre cele mai frumoase momente ale călătoriei.

Ce e de făcut?
Multe, eu vă spun ce am făcut noi. Am înotat cu pui de rechinii, aveau maxim 40 cm, alături de o broasca ţestoasă, muuult mai rapidă decât credeam. Am fost şi pe Pulau Baesar cu plajele mult mai frumoase şi mai liniştite ca pe Kecil. Nisipul foarte fin, apa perfectă fac ca Perhentian sa fie unul dintre cele mai bune destinaţii pentru snorkelling si diving din Malaezia.
Seara îmi pun pantofii...glumesc, cina se lua desculţ la aşa-zisele restaurante cu mese înfipte nu destul de adânc în nisip. Nu se poate mai bine!

Următoarea zi am plecat spre Fishing Village, un sătuc uitat de lume unde cuvântul stres nu s-a inventat şi unde lumea se ocupă numai cu pescuitul. În rest m-am ferit de pisici de mare..da, da, erau destule, plajă, regăsit cu Juan şi Natasha, din nou plajă pe Romantic Beach, din nou snorkeling.